marți, 5 iulie 2011
Acelasi chip de portelan..
Viata monotona,lipsita de culoare,de stralucire.. Acelasi vesnic decor.. Ma dor ochii,mainile,picioarele sa ating aceleasi lucruri mereu si mereu..dar asta e,ma conformez cu gandul ca asa'mi v'a fi toata viata.Iti amintesti cand stateai in fata oglinzii si te admirai singur? Spuneai..ca ai chip de portelan,iar eu veneam langa tine si te priveam. Aveam o multime de vise impreuna..casa la marginea marii,copii..visam la fericire. Tu ai fost totul pentru mine..te'am intalnit odata in viata si ti'a fost de'ajuns sa ma supui unei existente de chin..fara sa iti dai seama. Ai spune ca 17 ani,nu e o varsta la care sa intalnesti iubirea vietii tale. Mai sunt si minuni catastrofale. Te'am iubit de cand te'am vazut,de cand m'ai privit in fuga..fara sa iti dai seama ca te'ai uitat la mine,fara sa stii ca exist pe pamant! Erai prea ocupat sa ma observi, erai un domn elegant cu smoching,aveai o prestanta impunatoare,erai vedeta printre tarani,dar fara sa stii..tu niciodata nu ai stiut nimic.Priveai fiecare femeie in parte,o examinai fir de'a par..dar parca toate ti se pareau dupa acelasi model. Te priveam innebunita..iti admiram fiecare fir de par..fiecare rasuflare mi se parea ca imprastie miresme.. Asta a fost prima data cand te'am vazut,nu imi amintesc unde.Apoi..mi'ai ramas in minte si in suflet,nu mi te puteam indeparta,toata lumea mea se invartea in jurul " Baiatului cu chip de portelan.",viata,visele,si chiar totata existenta mea..se datora amintirii tale,inca vii..dupa multi ani de singuratate. De mii de ori am blestemat seara aia,seara din care am fost sortita unei vieti solitare..pustii si goale. De multe ori m'am intrebat in oglinda daca am innebunit..desi stiam ca poate fi asa. Tu erai ori in camera la tv,ori afara pe terasa..dar erai cu mine.. Ariana fiica noastra se juca in curte cu colega ei de clasa..Maria parca. Sergiu era in spatele casei si citea..mancarea era pe foc,in casa plutea un aer condimentat..eram familia de vis,eram tot ce imi dorisem vreodata. Apoi a venit momentul!! Nenorocitul ala de moment..clipa in care totul s'a destramat..atunci mi'am dat seama ca innebunisem.. Singura,in casa..stateam in oglinda in fiecare minut al zilei..si imi imaginam viata aia frumoasa,viata la care am visat de cand te'am vazut prima data.. Aceeasi oglinda..acelasi aer in casa. Acum..e la fel..de cate ori ma uit in oglinda,te vad pe tine,te vad si te aud spunad ca ai chip de portelan..si eu stau si te privesc..sau te admir. Viata monotona,lipsita de culoare,de stralucire. Acelasi vesnic decor..minunea catastrofala care mi'a distrus viata dar m'a lasat sa visez.. Acelasi chip de portelan..mereu aici..dar niciodata adevarat!!
vineri, 17 iunie 2011
Cam ce face omul in viata..
Stiti cum e?..omul in viata,urmeaza un curs firesc..si probabil asta va duce cu gandul la "Se naste,creste,si moare."..dar nu despre asta vorbesc eu ci despre acel curs de care,probabil,nu-si da seama neaparat,sau nu a stat niciodata sa se gandeasca la asta,dar eu m'am gandit. In viata omul practica curajul in lucruri marunte,dar care inseamna mult,cum ar fi: numara stelele,sare coarda,isi suna amicii,isi schimba pieptanatura,fuge,canta,gandeste,iese si se distreaza,face cuiva o favoare care inseamna mult,viseaza cu ochii deschisi,isi imagineaza valurile marii in culoarea preferata,termina un proiect important,e amabil,iarta,multumeste lui D-zeu pentru Soare,face un cadou,accepta un compliment,traieste clipa,incepe o alta zi,mangaie un copil care sufera,asculta un prieten si-i promite ajutorul daca are nevoie,se joaca cu jucaria sa de plus,isi da voie sa fie simpatic,isi saluta primul noul vecin si'l face sa se simta bine-venit,se convinge ca nu e singurul cu probleme,uneori uita cuvantul "RANCHIUNA",spune cuiva drag "Mi-e dor de tine!",se roaga,imita o persoana pe care o iubeste,priveste fotografiile vechi,se tine de promisiuni. Se ofera ca voluntar si primeste in casa si in suflet un catel sarman de pe strada.Il hraneste,ii vorbeste si il pastreaza. Isi cumpara o ciocolata. Se da in leagan si citeste o poveste in acest timp pe care apoi o povesteste unui copil care sufera. I da din ciocolata lui si simte ca redevine si el copilul de alta data. Scrie o poezie sau melodie pe care o daruieste jumatatii sale,spunandu-i "Te iubesc!". Se bucura,danseaza,plange,striga "Sunt fericit!",nu se da batut,lasa deoparte cuvintele "Nu pot" si "Nu stiu". Rade,zambeste,iubeste si sufera. Multumeste lui Dumnezeu pentru soare. Zambeste tuturor. Dar este si o parte rea..in care viata nu e atat de roz..si omul renunta sau cedeaza fizic si psihic..si atunci e mai grav,dar sa privim partea buna a lucrurilor! Multumesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)